Ursii negri – cei mai buni nutritionisti
Cu mult inainte ca nutritionistii cei mai cunoscuti sa-si spuna parerile despre problema alimentatiei cu proteine si carbohidrati, ursii negri erau deja experti in alegerea celor mai potrivite diete.
Ursul, animal care hiberneaza iarna, se foloseste la maximum de cele câteva saptamâni ale sezonului calduros, când gaseste din belsug o mare varietate de fructe de padure. Astfel, el se „indoapa“ cu toate bunatatile, stocând carbohidrati si grasimi pentru a supravietui in iarna urmatoare.
Uneori, dieta ursului negru variaza. El consuma multe proteine primavara, când poate gasi animale mici – cum sunt puii de caprioara – sau animale care au murit pe perioada iernii. Pe masura ce vremea se incalzeste, ursul incepe sa manânce iarba, fructe si alte vegetale. Vara, in schimb, ii ofera o adevarata „simfonie“ de zmeura, mure, fragi si afine.
Tot vara, ursii se imperecheaza. Dupa un timp foarte scurt petrecut impreuna de cei doi parinti, femela isi alunga partenerul, pe care, cel mai probabil, nu il va mai intâlni niciodata. Dar, printr-o minune a naturii, fertilizarea nu se produce imediat, ci abia la inceputul toamnei. Dezvoltarea embrionului, care are nevoie de zece saptamâni pentru a ajunge la maturitate, este amânata pâna in momentul in care mama se asigura ca puiul are sanse bune de supravietuire. Daca femela nu ar face acest lucru, puii s-ar naste in timpul celor mai cumplite geruri si nu ar putea supravietui. Dar, cu ajutorul acestei mici „pauze“ in ciclul de reproducere, ursuletii se vor naste la sfârsitul iernii, atunci când zapada este aproape topita. Ei vor fi gata sa „infrunte“ natura, o data cu sosirea primaverii.
